Distractia-mi mangaia EGO-ul.
Aceleasi nopti de evadare, in acelasi loc, toti impreuna dar singuri, cu trairi invaluite de enigma bizara ce tradeaza aparentele.
Intri intr-un templu al placerii cu desfatari in farmecul noptii.
Observ, analizez si tipu’ e fara chef. Il citesc usor si-mi spune “pofta vine mancand”. Triseaza. Se hraneste din noi. Remarc chipuri de suflete ce traiesc noapte de noapte in umbra desfraului, provocandu-te sa fii eliberarea lor. I’m all in. Intru in jocul lor. Impart ganduri ascunse cu zambete aruncate in aer.
Apogeul atins de o fata care isi dorea sa simta extazul. Nu se multumea niciodata cu putin… tentatiile ii daruiau fericire, dar in schimb consumau totul din ea. Jubila in lumea ei lasandu-si privirea inocenta sa fie capturata de pasageri ai noptii.
Ce ne uneste pe toti si devenim acelasi moment? Cu siguranta, exista o clipa in care toti simtim aceasi emotie.
Clipa aia ce iti dezlantuie nebunia si te arunca intr-un delir haotic. Emotia aia ce iti cutremura toata fiinta oferindu-ti in schimb linistea sufleteasca.
Nopti devorate de miraje si zile spulberate de amintiri obscure.
Si din nou, dimineata incepe viata.
Ramane sa ne vedem la noapte.
Be First to Comment